Cantec pentru nelinistea inimii - Dezvoltare spirituală

Cuvant inainte 

E o lume reala, cea in care traiesc eu, ce te indeamna putin la visare. Nu scriu in momente de inaltare intelectuala, ci atunci cand trebuie, fie ca am sau nu dispozitia necesara. 
Ce va pun inainte sunt crampeie din ceea ce noi numim viata, dar puse cap la cap nu spun nimic. Adevarul nu-i inaltator cand vine din bucati. 
Eu nu sunt scriitor... Sunt atatia si fac o treaba buna in lumea mica in care ne invartim noi, evanghelicii. Nu sunt scriitor, pentru ca atunci cand scriu, nu scriu cu gandul la cititori, ci pur si simplu, egoist, astern pe hartie ceea ce simt in clipa aceea. Astfel, sunt vinovat de subiectivism. 
Amatorismul de care dau dovada nu ma deznadajduieste, pentru ca toata hamaleala aceasta de insirari de litere vine din interior, si atunci nu esti stupid niciodata. 
Le sunt recunoscator celor ce m-au incurajat. Familia mi-a fost alaturi, biserica s-a rugat pentru mine, prietenii au zis ca pot mai mult. 
Ii multumesc staff-ului de la Ciresarii si-n mod deosebit secretarei mele, Alina Duma. Cu ei e mai usor... 
Ii multumesc lui Dumnezeu ca ma mai ingaduie sa ma fatai prin lumea asta, lume ce incet, incet se apropie de sfarsit... 

—Vladimir Pustan 
Beius, 1 septembrie 2006 

Cuprins 

Balena de serviciu 
Binecuvantata fii, incercare! 
Stiloul si pumnalul 
Colivia 
Update 
Scrisoare dintr-o biserica-ghetou 
Renuntarea la vis - I Replierea 
Renuntarea la vis - II Vise tinute cu dintii 
Renuntarea la vis - III Cand visul devine cosmar 
Valiza vrajitorului din Oz 
Biserica ursuletului Pooh 
Corul leprosilor 
Pe locul tau 
Europa ca si caricatura 
Farmecul discret al rutinei 
Plaja pacatoasa 
Halloween-ul nostru cel de toate zilele 
Raspuns la o intrebare 
Rahatul ca filosofie de viata 
Catastrofa -1 Fuga 
Catastrofa - II Firul de legatura 
Catastrofa - III Dreptatea sfanta 
Catastrofa - IV Un om numit Noe 
Catastrofa - V Cuvant si semn 
Catastrofa - VI Cu picioarele pe pamant 
Catastrofa - VII Un turn cu probleme 
Catastrofa - VIII Concluzii pesimiste 
Confesiune de sfarsit de vara 
Nemultumirea, ca mod de viata 
Marginea si buricul pamantului 
Tara de dincolo 
Talharii 
Lucruri pe care numai voi le puteti 
Visul spaniol 
Intelepciunea sindromului Down 
Nelinistea de sambata seara 
De la New York la lerusalim, prin Paris 
Meditand la ziua de Rusalii 
Orar pentru Rebeca 
Ultima patima a lui Hristos 
Tabere, partide si separeuri 
Securea si seminaristul 
Intre 1 decembrie si Sfantul Nicolae 
A.R.U. 
In cautarea fericirii -1 Simplista problema a fericirii 
In cautarea fericirii - II Saracia care imbogateste 
In cautarea fericirii - III Plansul care fericeste 
In cautarea fericirii - IV Scoala blandetii 
In cautarea fericirii - V Foame si sete dupa altceva 
In cautarea fericirii - VI Mila si filantropie 
In cautarea fericirii - VII Inima cu miros de dero 
In cautarea fericirii - VIII Cei ce sting focul mortii 
In cautarea fericirii - IX Stiutii si nestiutii prigoniti 
In cautarea fericirii - X In loc de concluzii 
Adevarat a inviat 
Blestemata fii, singuratate 
Emaus 
Fariseii vechi si noi 
Evanghelia trista dupa luda 
Ganduri degerate 
Nevoia de examene 
O inviere aproape neobservata 
Legea lui Schopenhauer 
Scaldatul interzis Odihna de veci 
Frumoasa si chestia 
Februarie, pe bicicleta 
Frica de zbor 
Intepeneala cugetarii 
Intamplari cu samariteni 
larna - vara sufletului 
Limba de lemn 
Pisica neagra 
Prostia impozabila 
Un copil ce-a crescut mare 
Zilele de dinaintea Rusaliilor 
Cantec pentru nelinistea inimii 


Balena de serviciu 

Domnul a trimis un peste mare sa inghita pe lona si lona a stat in pantecele pestelui trei zile si trei nopti. lona s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, din pantecele pestelui si a zis: "In stramtorarea mea am chemat pe Domnul si m-a ascultat; din mijlocul locuintei mortilor am strigat si mi-ai auzit glasul." - lona 1:17-2:2 

Cand a auzit lona unde trebuia sa mearga in misiune, s-a cutremurat. A crezut ca n-a auzit bine. Ca sef de promotie in scoala proorocilor, avea reducere pe mijloacele de transport in comun. A cerut un bilet spre Tars, unde auzise ca sunt niste bai bune pentru reumatism. Sa moara ninivenii! Soldatii lor aveau incaltamintea din piele de evreu, iar oameni fara maini si ochi erau destui in Israel, semn ca se intalnisera cu canibalii din cetatea cea mare. 
Barca l-a scuturat nitel, apoi somnul i-a fost tulburat definitiv. Prins cu mata in sac, foloseste doar jumatate de bilet platit si sare in mare. 
Ajunge in fundul marii pana la temeliile muntilor si de-acolo e pescuit de balena. In burta balenei incropeste un altar si se roaga ars de sucul gastric al casalotului. Dupa ce termina rugaciunea, e scuipat pe mal, duhnind si cu pielea in carouri. 
Intrebat de imparat cu ce-a ajuns in Ninive, ii raspunde linistit: "Cu balena de 11 si un sfert." 
Povestea e simpla, decenta si plina de invataminte, ca balena de suc gastric. 
Oamenii trebuie iubiti chiar daca nu ne cad bine la stomac. Nici lona n-a fost o incantare pentru stomacul obosit al chitului. 
Pacatul din om trebuie urat, dar pacatosul trebuie iubit si trebuie luptat pentru mantuirea lui. 
De Dumnezeu trebuie sa asculti chiar si atunci cand ordinele Lui parca nu au sens. E prea destept Dumnezeu ca sa faca greseli si prea bun sa ingaduie raul fara motiv. 
Cand te hotarasti sa-ti iei bilet spre Tars, trebuie sa iei in calcul si balena, cu suc cu tot. Dar mai inainte, trebuie sa faci pe scafandrul in propriul gunoi. Dumnezeu a intentionat sa umbli pe mare ca Petru, nu sa inoti zglobiu pe fundul Gropii Marianelor. 
Rugaciunea in odaita e mai confortabila decat cea in burta de peste. Roaga-te cand n-ai nevoie de atatea oftaturi si vai-uri. Pocainta e de pret in barca linistita, nu-n batiscaful zoologic. Cand te duci in spital, mai repede pui Biblia in punga decat vopselele de ochi, desi pana atunci mai mult ai folosit deruginolul cosmetic decat Scriptura. 
N-am vazut pe nimeni, indopat cu citostatice, sa se mai framante de oja de unghii. 
Nu exista loc prea departe de fata lui Dumnezeu. Exista paradisuri fiscale, exista paradisuri juridice (pentru Grig Bivolaru a fost Suedia, pentru Mengele a fost America de Sud, loc de scapare de furia evreiasca), dar nu exista loc pe planeta in care Dumnezeu sa nu rupa usa din tatani si sa-ti zica: "Apropo, ce zici ca faceai aici?" 
Sa nu fii suparat pe balena. Ea isi face datoria si la timp, si bine. Poate purta numele unui spital, al unui sef ce te lasa fara serviciu, al unui vis destramat, al unei iubiri neimpartasite. Scopul nu-i sa te distruga, ci sa te culeaga dintre papura si sa te trezeasca. 
Nu vei sta nici o clipa peste termen in pantecele monstrului si nici peste puterile tale nu va fi suferinta. Recunoaste de ce esti acolo, lauda-L pe Dumnezeu pentru ca-I mai pasa de tine, pune creatia in miscare si incalca legi pentru ca tu sa te duci unde vrea El. 
Dupa o asemenea incercare, nu exista garantia ca nu vei innebuni iarasi uitand experientele trecute. Te va vraji un vrej de curcubete si atunci vei face cunostinta cu viermele de serviciu pentru ca balena are tura libera. 
Invata deci, din greselile lui lona, pentru ca viata e prea scurta ca sa le faci tu pe toate.