Dulcele sarut al singuratatii

"E o datorie scrisul, nu un capriciu. E un blestem, nu un merit. O ardere a sufletului cand dintii iti clantanesc de frica pentru ca el, cuvantul, se poate intoarce impotriva ta, muscandu-te de degetele albastre de cerneala. Nu poti inchide viata in colivia aurita a metaforei si sa ai parte de a auzi ciripituri gingase. Viata pe care o descriu in aceasta carte e formata din bucati de deceptii si bucurii, falimente si belsug, ras si plans, agonie si extaz si totul in culori alb – negru. Am fost obligat sa scriu in fiecare saptamana editorialul site-ului nostru (ceea ce m-a tinut aproape de stilou, indiferent daca am avut sau nu dispozitia necesara). O parte din munca de acolo e aici in aceasta carte. Citind randurile care vor urma ma veti cunoaste mai bine. Sunt deschis riscului de a-mi expune public rufele sentimentelor, in soarele sec al cititorilor. Ma recunosc vulnerabil... Multumesc familiei mele pentru jertfa lor. E mult mai mare si cred mai apreciata si inaintea Domnului. O sotie devotata si copii intelepti au facut ca timpul meu departe de ei sa nasca dureros cuvintele. Sunt recunoscator Bisericii Penticostale „Sfanta Treime” care a inteles ca nu sunt numai al lor. Se spune ca o dovada vizibila a faptului ca biserica este o institutie divina este ca de doua mii de ani rezista propriilor ei conducatori. Voi de zece ani ati dovedit ca sunteti din Dumnezeu. Nu pot sa uit pe cei ce stau in spatele lucrarilor ce se intampla. Colectivului Organizatiei Ciresarii ce mi-au tehnoredactat, corectat, aranjat cartea. Cei ce se bucura in spatele calculatoarelor de fiecare idee noua, de fiecare gand bun. Nu in ultimul rand iti multumesc frate Marius Pantis pentru ca ai crezut ca lucrarea aceasta se poate dezvolta. Ti se datoreaza multe. Multumesc! Daca personajele vor prinde in mintea dumneavoastra chipuri de nume cunoscute sa nu va faceti griji. E doar o ratacire de-o clipa. Eu sunt un om pasnic, ce imi pirvesc fratii prin lumina difuza a luminii si astept ziua in care voi fi privit dincolo de perdeaua de ceata a parerilor preconcepute." Vladimir Pustan