Detalii
O moştenire nedorită
Copiii! Sunt o adevărată povară pentru oricine, dar pentru mine, după cum ştii, Jack, sunt o urâciune. Nu înţeleg de ce nu pot veni pe lume gata crescuţi, de o vârstă rezonabilă! Şi, colac peste pupăză, este şi fată! Tonul plin de dezgust cu care ultimul cuvânt fusese rostit îl făcu pe musafirul domnului Edward Wentworth să izbucnească în râs, apoi, privind faţa îngrijorată a gazdei, să-i răspundă: - Dragul meu prieten, ea nu este încă la o vârstă la care te-ar putea deranja prea mult. Aşteaptă să mai crească puţin, să-i dai o educaţie aleasă, să devină proprietara ta şi a casei tale şi doar atunci să începi să te plângi! - Ascultă-mă, domnule Edward, rosti un altul, mai tânăr, din celălalt colţ al salonului, îţi dau un sfat: trimite copila la şcoală. A sosit astăzi? Bine. Atunci împachetează-i catrafusele, expediaz-o mâine şi ţine-o acolo cât mai mult. Peste ani mă voi duce să o văd şi dacă va arăta destul de acceptabil, te voi elibera de povară. Am înţeles că are o moştenire destul de considerabilă şi dacă-i mai dai ceva pe deasupra, din gratitudine faţă de mine pentru că te scap de toate responsabilităţile cu privire la ea, nu cred că o voi duce prea rău… Dar domnul Edward nu avea chef de glume; îşi privi prietenii posomorât, în timp ce aceştia se adunaseră în jurul şemineului după o zi lungă petrecută la vânătoare, şi rosti: - Sunt conştient de ce mă aşteaptă. Am văzut ce s-a întâmplat în familia surorii mele şi am auzit câte ceva din necazurile şi ostenelile ei. Nu vă închipuiţi cât de mulţumit am fost când ea şi ai ei au fost strămutaţi în Australia şi între mine şi ei s-a interpus oceanul! Mai întâi vine îngrijitoarea, care te lasă când ţi-e lumea mai dragă şi eşti nevoit să aduci o dădacă în casă şi îndată vezi că-ţi dispare ba un lucru, ba altul. Apoi vin guvernatoarele, care fac tot felul de mofturi, nu le convine de musafiri şi li se pare că au dreptul să-ţi dicteze cum să-ţi organizezi viaţa. De la şcoală vin o grămadă de scrisori cu privire la sănătatea copilului şi la educaţia lui; pe deasupra, îmi închipui că toate femeile din vecinătate ar veni să-mi dea lecţii cum să fiu şi mamă şi tată pentru copil. Vă spun, îmi dau seama bine de încurcătura în care am intrat şi cred că nici unul din voi nu aţi dori să fiţi în papucii mei…
Loghează-te cu