Romane crestine | Muntele dintre noi

Product was successfully added to your shopping cart.

Descriere

Detalii

Categorie: romane crestina

CHARLES MARTIN este autorul cunoscutelor romane "Cand greierii plang", "Invaluiti in ploaie" si "La capatul raului". Traieste in Jacksonville, Florida, impreuna cu sotia sa si cei trei baieti ai lor.

Preludiu

Hei...

Nu sunt sigur cat e ceasul. Chestia asta ar trebui sa inregistreze ora. M-am trezit acum cateva minute. E inca intuneric. Cat oi fi zacut asa, fara cunostinta?

Zapada navaleste inauntru prin parbriz. O simt inghetata pe fata. Parc-as avea pe obraji vopsea intarita. Atata doar ca nu are gust de vopsea.

Tremur... si am senzatia ca sta cineva pe pieptul meu. Respir cu greutate. Probabil mi-am rupt vreo doua, trei coaste. Poate am pneumotorax. Aici sus vantul sufla constant, izbind coada fuzelajului... sau ce-a mai ramas din ea. Ceva deasupra mea, o creanga, poate, plesneste plexiglasul. Suna ca niste unghii care zgarie o tabla de scris. Se simte parca mai mult aer rece patrunzand din spatele meu. De acolo de unde era candva coada. Simt miros de benzina. Presupun ca ambele aripi sunt inca destul de pline cu combustibil. Am o senzatie de greata.

O mana e incolacita in jurul mainii mele. Degetele sunt reci si aspre. Simt o verigheta, putin tocita pe margini. E Grover. A murit inainte sa atingem varful copacilor. Nu pot intelege cum a reusit sa aterizeze fara sa ma omoare si pe mine. Cand am decolat, temperatura la sol abia atingea cateva grade. Nu stiam sigur cat era acum. Parea mai rece. Altitudinea trebuie sa fi fost in jur de 3500 de metri. Mai mult sau mai putin. Era imposibil sa fi cazut mai mult de 150 de metri cand Grover a inclinat aripa. Panoul de control e intunecat, stins. Acoperit de zapada. La interval de cateva minute dispozitivul GPS de pe bord palpaie, apoi se stinge din nou.

Pe undeva, pe aici, era un caine. Numai colti si muschi. Cu par foarte scurt. Cam de marimea unei cutii de paine. Cand respira, scoate niste sunete galgaitoare, nervoase. Parca vrea sa sara cu toata viteza. Stai... "Hei, baiete... Stai asa... nu. Nu aici. Bine, hai, linge, dar nu sari. Cum te cheama? ީ-e frica? Da... si mie." Nu-mi amintesc numele lui.

Mi-am revenit... am stat asa, inconstient, multa vreme? E un caine aici. Ingropat intre haina si subsioara mea. V-am spus deja despre el? Nu-mi amintesc numele lui. Dardaie, iar pielea din jurul ochilor ii tresare usor. De cate ori sufla vantul, sare in sus si maraie la el.

Amintirea e incetosata. Vorbeam cu Grover, el pilota, sau poate se inclina spre dreapta, in timp ce pe panou au inceput sa apara linii luminoase albastre si verzi, iar sub noi se asternea un covor de intuneric si nu zaream nicio lumina pe o intindere de saizeci de mile in orice directie, dar... uite-o pe femeie. Incerca sa se intoarca la logodnicul ei, la o repetitie pentru masa festiva. Sa arunc o privire.

...Am gasit-o. Fara cunostinta. Cu pulsul marit. Ochii ii erau atat de umflati incat practic erau inchisi. Pupilele dilatate. Era vorba probabil de o comotie cerebrala. Avea cateva plagi pe fata. Cateva vor trebui cusute. Umarul drept e dizlocat, iar femurul stang, fracturat. Osul nu a strapuns pielea, dar piciorul face un unghi exterior, iar pantalonul sta foarte fix pe el. Trebuie sa i-l fixez . . . dupa ce imi recapat suflul.

...Se face tot mai frig. Cred ca, pana la urma, ne-a prins furtuna. Daca nu gasesc ceva cu care sa ne acoperim, vom muri inghetati pana in zori. Trebuie sa fixez piciorul asta dimineata.

Rachel... nu stiu cat timp mai avem, nu stiu daca vom iesi cu bine de aici... dar... retrag tot ce-am spus. Am gresit. Eram furios. N-ar fi trebuit sa spun asta. Tu te-ai gandit la noi. Nu la tine. Acum inteleg totul. Ai dreptate. Ai avut mereu dreptate. Totdeauna mai ramane o sansa.

Totdeauna.

Prezentare video